Page 16 Biologie. Filiera teoretica. Clasa a XII-a
P. 16
Biologie - manual clasa a XII-a
14
sintetizate încep întotdeauna cu aminoacidul me-
tionin , dar o enzim poate înlocui metionina de la
începutul lanţului polipeptidic.
Codul genetic este
degenerat
. Deoarece exist
mai mulţi codoni decât aminoacizi, un aminoacid
poate fi codificat de mai mulţi codoni (aminoacidul
fenilalanin este codificat de tripletele UUU şi
UUC). Cu toate acestea, în codul genetic nu exist
ambiguitate.
De exemplu, deşi ambii codoni GAA şi GAG
specific acidul glutamic, niciunul dintre ei nu
codific vreun alt aminoacid. Redundanţa din cod nu
este întâmpl toare. În multe cazuri, codonii care sunt
sinonimi pentru un aminoacid particular difer doar
în a treia baz a tripletului. Se consider c primele
dou nucleotide dintr-un codon sunt importante, a
treia nucleotid putând fi înlocuit cu oricare dintre
cele patru tipuri. Excepţie de la aceast regul fac
tripletele de nucleotide care codific aminoacizii
leucin şi arginin .
Codul genetic este
nesuprapus,
ceea ce
înseamn c doi codoni învecinaţi nu au nucleotide
comune. Citirea mesajului genetic se face continuu,
f r virgul
. În exemplul urm tor sunt reprezentaţi
4 codoni care codific 4 aminoacizi ai unei proteine
şi anume: triptofan (Trp), fenilalanin (Phe), glicin
(Gly) şi serin (Ser).
Codul genetic este
universal
, egal distribuit la
toate organismele, de la cele mai simple bacterii la
cele mai complexe animale. Aceasta demonstreaz
originea foarte veche a codului genetic. De exemplu,
codonul CCG din molecula ARNm specific ami-
noacidul prolin , cel puţin la toate organismele al
c ror cod genetic a fost examinat în experimentele
de laborator.
Excepţiile de la universalitatea codului genetic
includ sistemele de traducere, unde puţini codoni
se abat de la rolul lor standard. Uşoare variaţii ale
codului genetic exist la câteva eucariote unicelulare
şi la genele organitelor celulare ale unor specii. La
unele procariote, codonii Stop pot codifica unul
sau doi aminoacizi.
Codul genetic
a evoluat foarte puţin
, univer-
salitatea lui în lumea vie fiind cert .
3.3. t
ransCrierea genetiC
Molecula de ARNm rezultat în procesul trans-
crierii genetice este o copie fidel a informaţiei
ge nelor, necesar sintezei proteinelor de care are
nevoie celula la un moment dat.
Transcrierea informaţiei genetice este un pro-
ces complex, care poate fi prezentat în trei faze:
ini ţierea transcrierii, alungirea moleculei ARN şi
terminarea transcrierii (Fig. 15):
Fig. 15.
Fazele transcrierii ARNm.
a) iniţierea transcrierii
De-a lungul moleculei ADN, exist secvenţe
de nucleotide specifice, care marcheaz atât locul în
care începe transcrierea genelor, cât şi locul în care
se termin . Secvenţa de nucleotide ADN, la care se
ataşeaz enzima ARN-polimeraza şi care iniţiaz
transcrierea, este cunoscut sub numele de
promotor
,
iar secvenţa de nucleotide care marcheaz sfârşitul
transcrierii genelor se numeşte
terminator
.
Promotorul unei gene include în structura
sa punc tul de start al transcrierii şi determin ca-
re dintre cele dou catene ADN va fi catena codi-
ficatoare (ma triţ ). La eucariote, ataşarea enzi mei
ARN-polimeraza la promotorul unei gene este
mediat de factorii de transcriere (complex de
proteine), iar la procariote, aceasta se face direct.
   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20